Termenul „demență” derivă din limba latină, demens, unde „de” = despărțire, departe și „mens” = minte. 

Pentru că deseori apare o confuzie  între boala Alzheimer și demență, vom face o clarificare a acestor termeni / afecțiuni. „Demențele reprezintă o clasă de afecțiuni neurodegenerative ale sistemului nervos caracterizate prin deteriorarea progresivă și ireversibilă a funcțiilor cognitive, a funcționării globale care poate evolua către invaliditate și moartea prematură a persoanei”. Demențele prezintă o „evoluție progresivă cu simptomatologie heterogenă: tulburări de memorie, limbaj, dezorientare, tulburări de personalitate și de comportament (dezinhibiție sexuală, tendință la hetero- și autoagresivitate, tulburări ale ritmului somn-veghe)”. 

Demențele produc o deteriorare majoră în funcționarea intelectuală cu alterarea capacității persoanei de a face față activităților de zi cu zi și cotidiene. 

Evaluarea în vederea stabilirii prezenței sau absenței demenței trebuie să fie una complexă care să implice evaluarea psihiatrică, neuropsiholgoică, imagistică pentru a evita identificarea fals pozitivă. 

Conform DSM-V demențele sau tulburările neurocognitive ușoare și majore pot aparea în:

• Boala Alzheimer,
• Degenerescența froto-temporală,
• Boala cu corpi Lewy,
• Boala vasculară,
• Traumatismul cranio-cerebral,
• Consumul de substanțe sau medicamente, 
• Infecție HIV,
• Boala prionică,
• Boala Parkinson,
• Boala Huntington,
• Alte afecțiuni medicale,
• Etiologii multiple.

Principalele simptome la nivel neurocognitiv ale bolii Alzheimer:

• Tulburări de atenție – pentru pacient devine dificil să își concentreze și mențină atenția asupra unui singur stimul/ activități;
• Tulburări de memorie: pacientul are dificultăţi în a-și aminti şi a reda informații învăţate anterior și este dificil sau chiar imposibil să asimilze informații noi. Primele „şterese din memorie” sunt evenimentele recente, în timp ce amintirile vechi pot fi conservate o perioadă mai mare de timp;
• Dezorientare temporo-spațială de la ușoară la severă pacientul ajungând să nu mai știe ce an este, ce zi a săptămânii, nu mai știe în ce oraș se află, nu poate să redea adresa la care se află în perzent;
• Tulburări de vorbire – pacientul nu își mai găsește cuvintele, chiar pentru a denumi obiecte familiare – pahar, ceas, creion;
• Tulburări de calcul;
• Incapacitatea de a efectua diferite activități motorii coordonate: bolnavul “nu mai știe” cum să se îmbrace adecvat, cum se descuie ușa cu cheia, cum să folosească lingura etc.;
• Imposibilitatea de a recunoaște, identifica și denumi obiecte uzuale şi / sau de a recunoaşte şi numi persoane apopiate – copii, nepoțiș
• Tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii.

Stadiile demenței în boala Alzheimer

Se disting următoarele stadii evolutive: 

∙ Perioada prodromală caracterizată prin prezenţa unei alterări progresive a memoriei definită în literatură ca Mild Cognitive Impairment. La examenul RMN se poate obiectiva hipoperfuzia cortexului prefrontal (scăderea cronică a aportului de sânge în zona cortexului prefrontal). Pot apărea ușoare simptome la nivelul atenției, memoriei, orientării spațio-temporale puse pe seama oboselii, vârstei;
∙ Stadiul incipient – demența în Boala Alzheimer – forme ușoare
Simptomul principal a fazei inițiale este afectarea capacității de concentarare a atenției, memoriei de scurtă durată, poate aparea o ușoară dezorientare temporo-spațială parțială, ușoară tulbuare a capacității de reprezentare;
∙ Stadiul de evoluție medie/moderată
Tulburările de concentare a atenției, tulburările de memorie se accentuează, se accentuează tulburarea de orientare temporo-spațială, pot aparea dificultăți în diferite activități motorii de coordonare, pot apărea dificultăți in recunoașterea unor persoane din familie, apar tulburări ale funcțiilor de organizare a activităților zilnice, incapacitatea de a lua decizii;
∙ Stadiul de evoluție severă (terminală)
In acest stadiu toate funcțiile cognitive și de execuție sunt grav afectate, persoana având nevoie de supraveghere și ajutor permanent.

Simptomelor  neurocognitive enumerate mai sus li se pot alătura simptome non-cognitive cum ar fi:

∙ agitație și agresivitate fizică sau verbală,
∙ tulburări psihotice – halucinații, auditive / vizuale, idei delirante,
∙ tulburări ale dispoziției afective,
∙ dezinhibiție sexuală – comentarii pe teme sexuale, gesturi obscene,
∙ incontinența organelor de eliminare.

In stadiul incipet pot fi absente sau prezente ocazional, dar pe măsură ce boala evoluează, crește probabilitatea ca unele dintre aceste manifestări non-cognitive să apară și să se agraveze.

Este important de menționat că în funcție de nivelul de educație, de coeficientul de inteligență pacientul poate să nu manifeste simptome cognitive clinice, deși imagistica arată atrofie cerebrală specifică demențelor.

Coexistența demenței din boala alzheimer cu alte boli

Demența din boala Alzheimer poate coexista cu demența vasculară când episoade cerebro-vasculare (fenomene de multiinfarct) se suprapun pe un tablou clinic și un istoric ce sugerează boala Alzheimer. În conformitate cu constatările post-mortem, coexistența celor două tipuri apare în 10-15% din toate cazurile de demență.

Examenul neuropsihologic 

Alături de examenul neurologic, psihiatric, examenul de laborator, imagistică, examenul neuropsihologic trebuie să facă parte din examinare în mod obligatoriu în cazurile de demenţă ușoară sau probabilă, cu aplicarea de teste pentru aprecierea deficitului cognitiv ca și scale specifice pentru evaluarea depresiei (uneori depresia poate mima o demenţă sau se poate asocia unei demenţe). 

Pseudodemența

Depresia este afecțiunea psihică în care apar alături de tulburările non-cognitive – tulburări de somn, tulburări de alimentare și simptome cognitive – hipoprosexie, hipomnezie, dezorientare, flux ideativ-verbal încetinit. Factorii motivaționali sau emoționali, cum sunt cei din depresie, ca și lentoarea motorie și fragilitatea somatică generală, pot explica eșecul performanțelor (activității) mai degrabă decât pierderea capacității intelectuale. 

In depresie putem avea simptome cognitive care însă sunt cauzate de o lipsă a motivației, de slabă capacitate de concentrare a atenției, de insuficientă odihnă datorată tulburărilor de somn, de aceea este nevoie de o investigare atentă pe toate planurile: psihiatrică, psihologică, imagistică pentru stabilirea diagnosticului și stabilirea tratamentului adecvat de către medic.

Plasticitatea reţelelor neuronale – importanţa în dezvoltare și recuperare

Plasticitatea  reţelelor  neuronale sau neuroplasticitate este  definită ca fiind „abilitatea creierului de a-și reorganiza neuronii pentru a forma noi conexiuni neuronale pe baza învăţării și a experienţei de viaţă” (C. Bălăceanu Stonici). 

Se pot organiza sedințe de stimulare cognitivă pentru persoanele diagnosticate cu demență în boala Alzheimer în stadiu incipient, iar grație neruoplasticității se pot ameliora unele manifestări clinice și prelungii funcționalitatea persoanei afectate de această boală.

Dacă ai observat unele manifestări dintre cele enumerate mai sus la tine sau la o persoană apropiată te invit să faci o progrmare pentru o evaluare psihologică. Este non-invazivă și poate  identifica apariția primelor simptome clinice.

Contactează clinica NutriMed prin email [email protected] sau telefon 0770.300.700 și cere o programare pentru evaluare neuropsihologică la psiholog Iulia Păsărin.

Gânduri senine!

Iulia Păsărin, mai întâi de toate om, iar profesional psihoterapeut integrativ principal, psiholog clinician principal, supervizor în psihologie clinică