Teama normală implică reacții psihofiziologice de adaptare la o situație în care există un pericol real sau o situație tensionată reală și are rolul de a ne mobiliza energiile, de a ne ascuții gândirea, atenția, de a ne activa reflexele pentru a acționa repede, bine și mai ales, așa cum am mai spus și subliniez, adaptativ. Atunci când nu există un pericol real și ne temem aproape permanent, “presimțind” că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, când devenim disfuncționali din cauza “fricii de frică”, când ne este afectată viața familială, socială, profesională, atunci este vorba despre o problemă pe care nu o mai putem ține sub control și dorim să învățăm să ne gestionăm gândurile, trăirile, temerile, să ne recapatăm viața de dinaintea apariției și acutizării acestor stări, frici accentuate, este nevoie sa apelăm la ajutorul psihoterapiei (psihoterapie = “îngrijirea sufletului prin cuvinte”) .
Anxietatea poate apărea în urma unei experiențe de viață, dar ea este „hrănită” și întreținută de gânduri și convingeri iraționale.
Anxietatea este o stare caracterizată de gânduri şi senzaţii neplăcute, de manifestări fizilogice care crează disconfort – palpitaţii, transpiraţii, tremor, senzaţia de ireal, ameţeli. Anxietatea este un răspuns la o situaţie sau stimul perceput ca ameninţător sau periculos, deși nu este.
Au fost identificate 3 elemente de bază ale anxietăţii:
- perceprea unui pericol iminent;
- atitudine de aşteptare în faţa acestui pericol;
- un sentiment de dezorganizare legat de conştiinţa unei neputinţe totale în faţa acestui pericol.
Axietate şi frică
Deseori cei doi termeni sunt confundaţi şi utilizaţi cu acelaşi înţeles. Frica este o emoţie normală, utilă şi protectoare care face ca atunci când sesizăm un pericol real corpul să îşi mobilizeze resursele şi să fim mai prudenţi. Frica, fiind un mecanism bazal de supravieţuire care ne perimite să ne mobilizăm pentru a face faţă unui pericol real, se manifestă printr-o stare de hiperexcitaţie la nivel psihic, iar la nivel comportamental se trece la reacţii de genul luptă sau fugi.
Manifestările fricii la nivelul celor trei sisteme:
- Manifestările fiziologice: accelerarea ritmului cardiac (poate fi resimţită sub forma palpitaţiilor), redirecţionarea sângelui dinspre organele interne către mușchi, apare senzația de gură uscată, greaţă şi disconfort abdominal, dificultăţi în respiraţie sau chiar senzaţia de sufocare urmate de hiperventilaţie, amorţeala membrelor inferioare, furnicături, ameţeală, senzaţia de depersonalizare (ca şi când corpul nu ar fi al tău);
- Manifestările comportamentale şi aici ne referim la fugă, evitarea situaţiilor generatoare de frică, dar şi ale comportamente cu rol protectiv;
- Manifestările cognitive: gânduri disfuncţionale, predicţii catastrofale care declanşează şi amplifică frica irațională, exacerbată raportată la situație.
Spre deosebire de frica normală pe care cercetătorii – psihologi, neurologi – au definit-o ca pe o emoţie declanşată de o ameninţare specifică şi reală, anxietatea se maifestă în afara unui pericol real. Aceasa este şi principala diferenţă dintre cele două afecte. În trăirea anxioasă teama este anticipativă, apar gânduri referitoare la lucruri negative care se pot întâmpla. Îngrijorarea poate ajunge să fie prezentă în gânduri şi comportament în marea majoritate a zilei, să perturbe buna funcţionare a persoanei.
Gândul că ceva rău se poate întâmpla în orice moment, că „pericolul pluteşte în aer”, exprimarea îngrijorărilor prin cuvinte, comportament, manifetări fizilogice – lucruri care întreţin starea de frică iraţională şi care duc la mobilizarea corpului pentru confruntarea cu un pericol –nivelul de adrenalină și cortizol crește, apare hiperventilaţia, creşte pulsul, bătăile inimii devin alerte – corpul este pregătit pentru situaţia luptă sau fugi. Cum nu este vorba despre un pericol real care să ne amenințe viața, corpul face „implozie” fiind ambalat cu „frâna de mână trasă” și apare atacul de panică. Uneori, apare „îngheţarea” sau „paralizia de frică”, moment în care persoana se blochează, devine „stană de piatră”.
In creionarea tulburării anxioase din punct de vedere psihologic, întâlnim:
- Factori predispozanți – experiențe timpurii ale copilăriei care rămân “în așteptare”, silențioase până când sunt activate de factori precipitanți;
- Factorii precipitanți sunt evenimente de viață care activează “memoria” senzorială și cognitivă a experiențelor trecute și provoacă tulburarea anxioasă;
- Factori de mențienere:
- atitudinile contradictorii, exagerate pe care persoana le are față de propriile îngrijorări. De exemplu, persoana înțelege că anxietatea, manfiestările din planurile cognitiv, fiziologic, emoțional îi dăunează, dar pe de altă parte se simte vinovată să renunțe la aceste temeri;
- comportamentele de evitare încercând să diminueze disconfotul simțit;
- comportamente de asigurare excesivă.
Psihoterapia este un demers personalizat, raportat la felul în care omul simte, la experiențele de viață avute. Amintesc faptul că vorbim despre psihoterapia persoanei cu tulburare anxioasă și nu despre psihoterapia anxietății (clientul este omul,nu anxietatea) sau psihoterapia anxiosului pentru că nu identificăm omul cu afecțiunea / boala.
Un alt aspect important este faptul ca tulburările anxioase sunt de mai multe feluri:
- anxietatea sau fobia specifică (ex.: în legătură cu frica exacerbată de animale, frica de ace);
- anxietatea socială (fobia socială): ex.: în legătură cu frica exacerbată de interacțiune care, de fapt, ascunde alte frici;
- atacul de panică;
- tulburarea de panică;
- agorafobia – frica de spații deschise (agora = piață, phobia = frica);
- tulburarea de anxietate generalizată – senzația că frica plutește în aer;
- tulburarea anxioasă de separare;
- mutismul selectiv.
Fiecare dintre aceste faţete ale tulbuărilor de anxietate pot fi dazbătute separat.
Nu lăsa anxietatea să te împiedice să îţi trăieşti viaţa, să îţi limiteze spaţiu de acţiune, zona de confort. Acţionând la începutul apariţiei primelor simptome, aplecându-te asupra cauzelor reale care stau în spatele anxietății și nu doar asupra simptomelor îți vei putea revendica viața, dreptul la a te bucura, de a trăi.
Acceparea anxietăţii luni sau ani, „convieţuirea” cu aceasa, va face ca și teama de schimbare să fie mai puternică, iar gândurile că „nu vei mai fi ca înainte” vor fi din ce în ce mai frecvente. Sunt alături de tine ca în demersul psihoterapeutic să negociem schimbarea între părțile din tine aflate în conflict care hrănesc anxietatea.
Alegerile ne schimbă viaţa – în bine sau în rău, iar lipsa de acțiune este și ea o alegere.
Te-ai hotărât să facem echipă pentru a-ți recâștiga viața? Pentru a-ți revendica puterea personală?
Contactează clinica NutriMed prin email [email protected] sau telefon 0770.300.700 și cere o programare la Iulia Păsărin.
Te invit la o întâlnire gratuită de 20 de minute pe platforma zoom pentru a ne cunoaște. Doamnele de la recepție îți vor da toate informațiile în acest sens.
Gânduri senine!
Iulia Păsărin, mai întâi de toate om, iar profesional psihoterapeut integrativ principal, psiholog clinician principal, supervizor în psihologie clinică
Resurse: R. Leahy, S. Holland, S. Boncu, D. Nastase; DSM 5