Dacă în articolul trecut am discutat despre reacții, stări și episoade depresive, în acest articol te invit să cunoști și aspectele tulburării depresive.

A „avea depresie” nu înseamnă că ești “nebun” sau “ciudat”. Fiecare dintre noi a avut măcar un moment în viață în care a trăit o tulburare a dispoziției – atunci când a luat o notă proastă, când a picat un examen, când nu a obținut un job, când a pierdut pe cineva drag și exemplele pot continua.

A avea o reacție, stare, episod sau tulburare depresivă nu pune semnul egal între cine ești tu și această stare. De aceea nu sunt de acord cu expresia „sunt depresiv” pentru că este periculos să te identifici cu o afecțiune, tăire oricare ar fi aceea.

Vorbim despre un episod depresiv atunci când stările de nesiguranță, tristețe, incapacitatea de a ne bucura de lucruri care înainte ne făceau plăcere, autocritica, sentimentele de disperare, de oboseală, durerile fizice și mai ales lipsa de energie persistă mai mult de două săptămâni, sunt prezente în majoritatea timpului și poate apărea chiar autoizolarea socială și dificultatea de a face față activităților zilnice obișnuite și activității profesionale.

Ca  tipuri de manifestări prezente în depresie menționez:

1. Fiziologice, psihosomatice prezente în majoritatea timpului:

• Constipație de natură psihogenă;
• Senzația de gură uscată;
• Dureri de cap;
• Tulburări gastro-intestinale, cardiace – palpitații, senzație de disconfort cardio-respirator (fără a exista un diagnostic în acest sens, analizele fiind bune);
• Senzație de “zăpăceala”, amețeală;
• Plâns facil, spontan.

2. La nivelul proceselor cognitive:

• Vorbirea – persoanele care suferă de depresie au și dificultăți de vorbire și exprimare – vorbire monosilabică, voce slabă, lipsită de forță, monotonă, cursivitatea vorbirii este afectată, își gășeste cuvintele cu dificultate, discursul este greoi și sărcăcios;
• Memoria – scăderea capacității de a reține și reda informații (lipsa “chefului”, lentoarea gândirii, lipsa motivației);
• Capacitatea de concentrare.

3. La nivelul stilului cognitiv (al cognițiilor) întâlnim:

• Gânduri automate disfuncționale – care apar spontan și par a fi plauzibile – și convingeri dezadaptative;
• Gândurile dezadaptative reflectă moduri distorsionate de a vedea lumea, de a interpreta compotamente proprii și ale celor din jur și sunt asociate cu emoții negative precum tristețea, anxietatea, furia, disperarea;
• Convingerile dezadaptative reprezintă credințele pe care le aveți despre ce trebuie să faceți, să spuneți, să gândiți. Exemple: “toată lumea crede că sunt un ratat”, “nimic nu îmi reusește”, “toată lumea mă urăște”, “nu sunt bun de nimic”, “am această problemă de multă vreme și ea persistă, iar asta înseamnă că nu sunt în stare să mă schimb”, “nu ar trebui să fiu depresiv”.

4. La nivelul trăirilor și afectelor întâlnim:

• Tristețe;
• Furie;
• Agresivitate – verbală, non-verbală -, agresivitate îndreptată asupra altora sau a propriei persoane (și somatizarea este tot o autoagresare a propriei persoane, o pedepsire a neputinței de a fi conform a ceea ce “trebuie”);
• Disperare;
• Sentimentul de neputință, de neajutorare, descurajare.

5. La nivel comportamental:

• Retragere socială (persoana care suferă de depresie este abatută, retrasă, nu are chef de nimic, vrea să fie lăsată în pace, nu se implică în nicio activitate socială, recreativă și adeseori nu mai poate nici să meargă la muncă din cauza oboselii, lentoarei psihomotorii, dificultății de concentrare, tulburărilor de memorie – care apar frecvent în depresie);
• Agitație psihomotrică (miscă piciorul și nu se poate stăpâni – bâțâieli, sindromul picioarelor neliniștite) și / sau letoare psihomotrică (se misca cu greutate, pentru fiecare miscare depune mare efort, chiar si pentru a merge, pentru a se ridica, pentru a-si pregăti de mâncare). Netratarea depresiei și neîntreruperea gândurilor disfuncționale, a convingerilor dezadaptative, a ruminațiilor, a comportamentelor care întrețin starea depresivă pot duce la agravarea depresiei, la incapacitatea de a funcționa pe plan socioprofesional, personal, inclusiv lipsa interesului față de autoîngrijire – vestimentație, aspect, igienă.

Doi factori importanți și care sunt prezenți în episodul depresiv (și în tulburarea depresivă) sunt reducerea importanţei acţiunilor pozitive „ceea ce am făcut este foarte ușor, orice putea să o facă”, lipsa recompenselor și imagine de sine negativă – persoanele care trăiesc un episod depresiv deseori se concentrează pe neajunsurile lor și le exagerează, își văd doar defectele și chiar inventează unele, reduc importanța trăsăturilor pozitive, a calităților pe care le au. Persoanele care trăiesc un episod depresiv pot crede că sunt imposibil de iubit, că sunt urâte, proaste, slabe, incapabile.

In reacțiile și stările depresive este rareori nevoie de medicație, psihoterapia fiind indicată pentru procesarea gândurilor și emoțiilor reprimate care au condus la apariția acestor simptome și întrețin aceste manifestări, însă în momentul în care starea de oboseală, lipsa de energie, ruminațiile legate de eșec, de insuficiență personală apar și se accentuează este indicat să cereți și un consult de specialitate la un medic psihiatru.

Medicația dată de medicul specialist ajută la reechilibrarea biochimică a neurotransmițătorilor de la nivelul creierului, iar psihoterapia pe care este indicat să o urmați în paralel vă ajută să constientizați, întelegeți, procesați cauzele acestor stări, să identificați ce frici și convingeri personale susțin gândurile și comportamentele disfuncționale actuale. În demersul psihoterapeutic se intenționează regăsirea stării de împăcare și acceptare, de a fi bun cu mine, a stării de bine, a trăirii sentimentului de recunoștință pentru ceea ce sunt, fac, am. 

Factori importanți în reușita demersul terapeutic:

• Dorința clientului de a face schimbarea;
• Compatibilitatea client – psihoterapeut;
• Dispobibilitatea clientului de a lucra cu sine, de a găsi soluții pentru probleme și nu probleme pentru fiecare soluție;
• Conștientizarea beneficiilor secundare – dacă este cazul – care îl fac pe client să întrețină starea depresivă;
• Implicarea în demersul terapeutic;
• Comunicarea deschisă client – psihoterapeut și psihoterapeut – client.

Riscurile netratării depresiei

• scindarea, clivajul Eului, polaritatea întregului (gândirea de tip alb și negru); 
• pierderea contactului cu sine și cu realitatea; 
• îndepărtarea familiei, prietenilor, adică a suportului emoțional de care ai nevoie;
• pierderea locului de muncă din cauza stării aproape permanente de oboseală fapt care poate genera și probleme de ordin financiar care adâncesc persoana în neputință, tristețe, disperare;
• oferirea unui exemplu de părinte cu depresie copiilor care preiau din comportamentul părinților (învățarea comportamentelor prin imitație), astfel și copilul fiind retras, trist, având o imagine de sine negativă și o stimă de sine scazută sau din contra, dacă copilul este suficient de mare îl poate evita pe părintele / membru familiei care este mai tot timpul obosit și nemulțumit pentru că îl face și pe el să se simtă astfel;
• somatizări (manifestări ale suferinței emoționale la nivelul corpului) – probleme ale organelor genitale, la nivelul pielii, tiroidă;
• pierderea chefului de viață si a energiei vitale care pot duce la apariția gândurilor suicidare.

Depresia este „boala” oamenilor puternici, a celor care nu cer ajutor din rușine sau vinovăție, dar și a celor care îmbracă mantia salvatorului și care, la un moment dat, rămân fără resurse interioare. Invață să ceri ajutor, este primul pas făcut din drag de tine.

Durata demersului psihoterapeutic în cazul depresiei depinde de severitatea afecțiunii, de motivația clientului, de dorința de a schimba tipare de gândire și acțiune, de a identifica emoții, de a lucra cu propriile convingeri limitative, de resursele personale, de implicarea în demersul psihoterapeutic, de frecvența ședințelor de terapie și nu în ultimul rând, de compatibilitatea client-terapeut și de încrederea pe care clientul o are în psihoterapeutul său.

Sunt Iulia Păsărin, însoţitorul tău de bord, cu voia ta, în călătoria pe care urmează să o începi dacă ai hotărât să găseşti nu probleme pentru fiecare soluţie, ci soluţii pentru probleme.

Te-ai hotărât să facem echipă pentru a-ți recâștiga viața? Pentru a-ți revendica puterea personală? 

Contactează clinica NutriMed prin email [email protected] sau telefon 0770.300.700 și cere o programare la Iulia Păsărin. 

Te invit la o întâlnire gratuită de 20 de minute pe platforma zoom pentru a ne cunoaște. Doamnele de la recepție îți vor da toate informațiile în acest sens. 

Gânduri senine!

Iulia Păsărin, mai întâi de toate om, iar profesional psihoterapeut integrativ principal, psiholog clinician principal, supervizor în psihologie clinică